Existenţa izvoarelor de apă geotermală de la Băile Felix a fost atestată din timpuri stravechi. Astfel, intr-un document al Vaticanului din anul 1214 se scrie de prezenţa apelor termale în zonă. Mai târziu, în secolul XVI-lea, Janos Szalardy mentioneaza în cronicile sale despre existenţa Băilor de la Sânmartin (nume sub care statiunea a fost cunoscuta multă vreme), nume împrumutat de la localitatea invecinată.În secolul al XVIII-lea, in anul 1711, pe vremea când băile au fost administrate de către Felix Heldres, s-a descoperit un izvor (azi dispărut) căruia i s-a dat numele de "Felix", deasupra căruia s-a construit o mică clădire de lemn. După aproximativ 30 de ani, s-a construit o clădire cu etaj care dispunea şi de camere de cazare. Cutremurul de pământ din anul 1834 a dus la reaşezarea faliilor iar debitul izvorului natural s-a micşorat forte mult, neputând satisface cererea de cazare şi tratament. Jumătate de secol mai târziu, în anul 1885, pe vremea administratorului Balint, s-a efectuat primul foraj modern de adâncime. Izvorul care poartă numele de "izvorul Balint" funcţionează şi astăzi şi are o temperatură de 47-49 grade Celsius, şi un debit zilnic foarte mare. După amenajarea acestei surse de apă termală, staţiunea a avut un nou avânt de dezvoltare construindu-se mai multe pavilioane, crescând numarul locurilor de cazare.
În zilele noastre staţiunea Băile Felix este cea mai mare staţiune balneoclimaterică din România, atât ca si număr de locuri de cazare, cât şi ca baza tehnică de tratament.
